Înființarea parohiei Pârcovaci în 1937

Monitorul oficial partea I, 229 din 4 octombrie 1937  al Regatului României publică un comunicat al Ministerului Cultelor și Artelor nr. 23327 din 1937 în care se arată că:

m_oficial parohia Pârcovaci

Se înființează începând de la 1 octombrie 1937, parohia Pârcovaci (în text Pîrcovaci), județul Botoșani, prin dezlipirea de la parohia Maxut, același județ.

Parohiei Maxut, județul Botoșani i se „alipește” o parte din parohia Deleni, același județ, circa 150 capi de familie.

Până la acea dată biserica din Pârcovaci a fost filie a parohiei Maxut. Primul preot al bisericii Sf.Împărăteasă Pulheria din Pârcovaci fiind preotul paroh Ioan Axinte.

Recomand și articolul:

https://harlau625.wordpress.com/2014/01/08/parcovaci-390-de-ani-de-la-atestarea-documentara-1624-2014/

 

Reclame

La Hârlău de Ziua Națională o paradă militară.

1 Decembrie 2018, o zi cu soare, însă cu dinți, frigul de aproape minus 7 grade (sau mai coborât) se simte imediat la picioare. În centrul orașului la statuia lui Ștefan cel Mare se fac ultimele pregătiri pentru sărbătoare. Pe treptele „Rareșoaiei”, câteva zeci de artileriști de la un batalion de artilerie de la Botoșani care au cu ei și drapelul de luptă al unității, sunt în așteptare. Rând pe rând sosesc și celelalte forțe militare, jandarmi, pompieri.

Între timp se adună și populația și oficialitățile. Două persoane mai în vârstă se întreabă dacă a mai fost la Hârlău paradă militară. Nu-și aduce aminte nimeni. Și au dreptate, cel care și-ar aminti de un astfel de eveniment a murit acum 60 de ani. A fost la 15 mai 1917 o mare paradă militară la câțiva kilometri de Hârlău la Gurguieta – Maxut. Aici după o aplicație mare, uriașă, a Diviziai 13 infanterie Ploiești, la care a au asistat regele Ferdinand I, prințul Carol (viitorul rege Carol al II-lea), generalul Berthelot șeful Misiunii Militare Franceze, ministrul munițiilor din guvernul Franței Thomas Albert, generalul Dimitri Scerbacev – comandantul trupelor rusești din Moldova, atașații militari aliați, politicieni, trupele au defilat. Regiment după regiment cu pas vioi, cu lumina încrederii în victorie în priviri, au trecut prin fața celor prezenți infanteriștii, artileriștii diviziei.

Imagini pentru voluntarii ardeleni

Se constituie dispozitivul de paradă. În flancul drept plutonul port drapel, apoi plutonul de artilerie, plutonul de jandarmi (care sunt simpatizați la Hârlău și nu cred ar fi cineva atât de tâmpit să-i huiduie), un pluton ISU (pompieri).

P1090652

Se dă onorul comandantului detașamentului și primarului orașului Gheorghe Curcă, care trec în revistă trupele, salută militarii și are parte de un răspuns pe care nu cred că-l va uita vreodată: Să trăiți!

Urmează protocolul obișnuit: intonarea imnului național, slujba religioasă, cuvântările invitaților și oficialităților. Se depun coroanele cu flori, mai toate în culorile drapelului național și apoi momentul mult așteptat. În ritmul unui marș militar, detașamentul intră în dispozitivul de defilare mai jos de judecătorie și dă onorul spre stânga la oficialități și public.

P1090659

Muzica militară, pasul cadențat al trupei, marșul și parada militară au fost momentul deosebit al sărbătorii.

garda la drapel
Fotografie de pe Facebook, autor Daniel Ochiană

A urmat un program artistic oferit de Casa de Cultură Hârlău, apreciat și el de numerosul public.

P1090682

Acest moment va fi legat în conștiința publicului de centenarul Marei Uniri. Televiziunile au dat reportaje directe și înregistrări de la marile parade de la București și Alba Iulia.

Cred că a fost sărbătoarea cea mai filmată și fotografiată  din istoria Hârlăului.

În dreptul restaurantului Rareșoaia, la terminarea festivităților primăria a oferit celor prezenți vin fierbinte care s-a terminat repede. Probabil și populara fasole cu ciolan.

La mulți ani România! La mulți ani Hârlău. Sper din tot sufletul să existe pentru România și un bicentenar al Marei Uniri, însă cel care va asista nu s-a născut încă.

 

 

După zeci de ani, slujbă de pomenire pentru 689 de militari decedați acum 102 ani.

În incinta Spitalului Orășenesc Hârlău, astăzi 30 noiembrie 2018, orle 12.00 a avut loc o slujbă de pomenire săvârșită de părintele Pîslariu Victor, protopop al Protopopiatului Hârlău și un sobor de preoți din Hârlău pentru sufletele celor 689 de militari care în iarna anilor 1916-1917 au murit de tifos exantematic și au fost înmormântați într-un cimitir militar de campanie înființat în dealul din spatele spitalului. Militarii făceau parte din regimentele și unitățile Diviziei 13 infanterie Ploiești. Regimentele din compunerea diviziei erau din garnizoanele Rm. Sărat, Mizil, Buzău și  Ploiești. După campania dezastroasă din toamna anului 1916, divizia a avut pierderi grele în personal și tehnică militară și a fost trimisă în refacere la Hârlău.

La 17 februarie 1917, doctorul Abel Leon, medicul șef al orașului anunță prin adresă serviciile medicale de la Prefectura Botoșani că orașul Hârlău a intrat în carantină ca urmare a declanșării epidemiei de tifos exantematic.

P1090630

În luna februarie – martie 1917 să înființează la Hârlău, 9 spitale ale armatei și unul al Crucii Roșii Române (Spitalul Pulcheria Ghica). Aici au murit 689 de militari.

Slujba de pomenire a avut o mare încărcătură emoționantă, la fel ca și cuvântările celor prezenți.

 

Poate acești militari care au murit tineri, majoritatea erau contigentul 1914-1916 (deci în jur de 20 de ani) meritau un monument mai reprezentativ, un cimitir militar cum a fost până prin anii 1926 din secolul trecut. Respectul arătat pentru eroi și morții de război are darul de a demonstra contemporanilor că sacrificiul lor nu este zădarnic, că primesc respectul care-l merită și că nu sunt uitați.

P1090640
Aici, sunt o parte din cele 25 de șanțuri (gropi comune) și morminte individuale unde sunt înmormântați cei 689 de militari. 

Amintesc aici comitetul de inițiativă care a contribuit la ridicarea acestei cruci comemorative și săvărșirea acestei sfinte slujbe de pomenire:  Pr. Nicolae Crăciun de la Parohia Pârcovaci , domnul Benone Porușniuc, col.retragere Dumitru Miron și Ing. Marian Mihulcă.

monument_spital

monument_spital_1

Dumnezeu să-I ierte și să-I odihnească în pace pe militarii care-și dorm somnul secular în cimitirul din curtea Spitalului Orășenesc Hârlău.

Istorii uitate: lagărul de prizonieri de la Șipote, județul Iași

Petru Talpeș, scrie o carte “Amintiri”, în care își povestește experiența de război în primul război mondial. Cartea a fost publicată postum de urmașii lui Petru Talpeș.

Mobilizat cu gradul de sublocotenent, la intrarea Austro-Ungariei în primul război mondial la Regimentul 43 Caransebeș, este dislocat cu unitatea pentru apărarea defileului Buzăului. La intrarea României în război, părăsește unitatea și trece în pozițiile armatei române unde se predă. Este inclus într-o coloană de prizonieri de război, este îmbarcat în tren și debarcat în stația Rediu pe linia ferată Iași – Dorohoi. De aici coloana de prizonieri se pune în marș și după 4 kilometri ajunge în satul Șipote.

Inițial au fost cazați în bordeie făcute în pământ, singura clădire existentă era cea a comandantului lagărului colonelul Lupu. Mai era un căpitan de administrație Botez.

Bordeiele în pământ erau cu un acoperiș de bârne la suprafața pământului, lumina venea doar de la o ușă cu geam.

După câteva zile prizonierii de război din lagăr au fost adunați , au fost grupați pe meserii și a început lucrul la barăcile din lemn care au înlocuit bordeiele în pământ.

Lagărul se afla pe moșia fraților Corjescu, care aveau un conac aproape de gara Rediu. Moșia era de 3000 de fălci pe raza satelor Rediu și Șipote.

Lagărul avea un bloc administrativ, o clădire destinată subunității de pază. Aprovizionarea se facea prin gara Rediu de unde se aduceau alimentele și materialele necesare lagărului.

În iarna anului 1916-1917 și acest lagăr a fost afectat grav de febra tifoidă. Cauzele sunt aceleași ca și în raioanele de refacere ale unităților armatei: lipsa de igienă, mâncarea proastă, lipsa medicamentelor, a medicilor.

Într-un document din 1919 fond Prefectura Iași – Arhivele Statului Iași, se prezintă situația cimitirelor din timpul războiului.

Enea_3

In document se arată că de la “tabăra Șipote” au fost înmormântați 6 ofițeri și 865 trupă. Se estimează că o treime din efectivul lagărului a murit. Se mai arată că au fost 4 cimitire în care au fost înmormântați prizonierii decedați.

Lagărul a fost desființat după semnarea de România a „Păcii de la Buftea” din 7 mai 1918, când toți prizonierii au fost eliberați și trimiși acasă. Din lagăr au plecat încă din primele zile românii ardeleni care au intrat voluntari în armata română, fiind cazul și  autorului memoriilor, sublocotenentul Petru Talpeș.

În extrasul din document se pot vedea și situația morților în alte sate: Scobinți, Cotnari, Ceplenița. Hârlăul la acea dată se afla în județul Botoșani. Situația cu cimitirele militare din Hârlău, Maxut, Deleni, Copălău se află la Arhivele Statului filiala Botoșani.

Mă întreb, câți din Șipote cunosc acest moment trist din anii primului război mondial?

Referință: Petru Talpeș,  Editura Mirton, 2008 Timișoara, p.56-61.

 

Ștefan al III-lea, cel Mare și visul primei întregiri a țării dacilor.

Citesc pe Facebook un interesant comentariu despre Marea Unire. Autorul  Viorel Mihailescu afirmă că sunt date istorice care atestă o primă tentativă de a uni cele trei provincii românești. Redau mai jos textul postării autorului.

CE NU AM INVATAT DIN CARTEA DE ISTORIE !!!
Ștefan cel Mare este cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul
Președintele Academiei Române, prof.univ. Ioan Aurel Pop, a spus că Ștefan cel Mare a fost cel mai mare conducător politic și militar pe care românii l-au avut în Evul Mediu și potrivit unor documente găsite recent, acesta este „restauratorul Daciei”, fiind Domn al Moldovei, Domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul.
Astfel, profesorul Ioan Aurel Pop a reiterat ceea ce a spus în aprilie a.c., atunci când în cadrul serialului „100 de adevăruri istorice” de la Trinitas TV a declarat că Ștefan cel Mare a fost primul care a încercat unirea tuturor teritoriilor românești.
ImunoMedica
„Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, Țara Românească. În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge „că cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman. Cealaltă Valahie era pentru el Țara Românească pentru că prima Valahie era pentru el Moldova. Prin urmare, adevărata Valahie pentru marele domn, pentru domnul de la Suceava, era Moldova”, a spus Ioan Aurel Pop într-o prelegere cu prilejul sesiunii speciale a Academiei Române organizate la Suceava cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la unirea Bucovinei cu Țara, informează NewsBucovina.
Rectorul Universității din Cluj-Napoca a subliniat că Ștefan cel Mare a fost un unificator al românilor, ante-litteram.
„El a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise. Adică al Munteniei. De curând a ieșit la iveală că a fost numit conte sau guvernator al Transilvaniei. A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară. A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie românească la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei”, a precizat președintele Academiei Române.

Fotografia postată de Viorel Mihaescu.
Președintele Academiei Române a mai declarat că, recent, un tânăr cercetător de la Cluj a descoperit în arhivele de stat din Milano un document tulburător din 1459 prin care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazu să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa.
El a mai arătat că Dacia figurează în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș, ca principal aliat al Occidentului în lupa anti-otomană.
„Prin urmare, Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu”, a spus Ioan Aurel Pop.
Potrivit acestuia, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al daco-românismului așa cum s-a manifestat acesta prin epoca modernă a României, iar Ștefan cel Mare, prin asta, este un om modern.
„Cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu, unul de talie europeană, singurul român de obârșie și român politic, pe care Papa de la Roma l-a recunoscut drept atlet al lui Hristos, adică luptător în prim plan alături de toată Europa în lupa de stăvilire a avansării Semilunii spre centrul continentului”, a mai spus Ioan Aurel Pop
Andrei Nicolae

 

 

Semnal: Monografia comunei Ceplenița

O monografie scrisă de un cercetător științific este incitantă pentru un iubitor de istorie. Monografia comunei Ceplenița vol.I – satul Ceplenița studiu istorico-social, este scrisă de domnul Silviu Văcaru cercetător la Institutul „A.D.Xenopol” din Iași, apărută la Iași la editura StudIS în 2015.

P1090617

Monografia acoperă o istorie îndelungată a satului până în 1918 și cuprinde 9 capitole și un ultim capitol X, documente.

Este o delectare să citești această monografie, scrisă într-un limbaj accesibil, de multe ori polemic privind autenticitatea unor documente care au stat la baza unor lucrări anterioare despre satul Ceplenița, ca de exemplu atestarea documentară din 1447 susținută de domnul profesor Petru V Rotaru (Ceplenița studiu monografic, Iași 1978).

Domnul Silviu Văcaru, nu trece cu vederea unele legende locale, pe care le întâlnești în fiecare localitate și de care nici Ceplenița nu duce lipsă.

Având acces la documente istorice rare, pe care le-a folosit aproape la fiecare pagină, monografia are o înaltă ținută științifică, fiind un model pentru alți scriitori care ar dori să studieze și să scrie monografii. Aștept cu nerăbdare volumele următoare, despre Ceplenița și probabil și despre celelalte sate ale comunei care au de asemenea o istorie îndelungată: Buhalnița, Poiana Mărului, Zlodica.

Dețin în biblioteca personală două excelente lucrări istorice semnate și de domnul Silviu Văcaru: Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845) II Ținutul  Iași (partea I (1820) și Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845) VII Ținutul Botoșani (Partea I (1820).

Mulțumesc pentru exemplarul dăruit de cadrele didactice de la Școala gimnazială „Nicolae Iorga” din Buhalnița.

Pentru cei interesați un exemplar din lucrare se găsește la Biblioteca Orășenească Hârlău.

 

 

 

Școala gimnazială Pîrcovaci la 122 de ani

După doi ani, școala gimnazială Pîrcovaci a publicat numărul 7/2018 al revistei școlare „Perspective”.

P1090606

Revista apare în format A4, color, cu articole interesante dedicate Centenarului Marii Uniri și din activitatea școlii. Coordonator profesor Laura Crăciun, editor Pr.Dănuț Fotea.

Au publicat articole învățătorii: Mihaela Formagiu, Carmen Ciobanu, Monica Neamțu, Anișoara Oniceanu, Carmen Cozma, Georgiana Atodireseai, profesorii Ional Bobârnă, Cristian Acsinte, Mariana Drăghici.

Am remarcat un amplu articol de istorie semnat de profesorul – învățător Ioan Mușei: „Personalități ale Marelui Război și Marii Uniri – treceri ale acestora prin Hârlău, din reprezentarea lor medalistică” Regele Ferdinand, Regina Maria, generalul H.M.Berthelot, viitorul rege Carol al II-lea.

Din păcate nu am reușit să citesc în totalitate revista, ci doar să o răsfoiesc și fac câteva fotografii.

P1090609

P1090608